Am fost invitati la Observatorul de ursi, din Tusnad.

Weekendul acesta am fost invitați la Observatorul de ursi, din Tusnad. 

Cum nu puteam refuza o intalnire directa cu ursii, ne-am urcat in casa pe roti si am fugit la Tusnad.

Pentru mine, Observatorul de ursi reprezinta un semn de evoluție a relației om-natura, om-animal. Acest adapost este o manifestare respectuasa a nevoii de cunoastere pe care o are fiinta umana, fata de existența acestei specii si fata de natura.

Observatorul de ursi iti ofera ocazia sa observi aceste animale impunătoare, fără prea mare interventie, in activitatile care au loc in viața lor, de zi cu zi.

Cu puțin curaj(puțin mai mult, as zice eu 🙂 ), ne-am lăsat condusi de curiozitatea și nevoia de cunoaștere, care ne caracterizeaza, și am dat curs invitatiei ghidului turului nostru, la Observatorul de ursi.

Trebuie sa recunosc ca deși nu doar o data am stat in locuri populate de ursi, cu rulota sau autorulota, (întâmplări povestite in “Jurnalul de rulota”), ideea de a vedea aceste animale feroce atât de aproape și de a fi desparti doar printr-un geam, de ele, aproape ca mi-a taiat respirația.

E o diferența imensa, între a fi intr-un loc in care exista șanse sa te întâlnești cu ursul și între a merge la propriu, sa te întâlnești cu el… 

Cum ne-am pregătit sa ne întâlnim cu familia de ursi!?

Dupa o zi intreaga de umblat prin locuri neumblate, in care am fost mai aproape de natura, de simplitate si de viața  si  in care ne-am gandit cu emotii cum va fi intalnirea cu ursii;

• 

• 

• 

• 

• 

• 

           

Dupa ce am adunat in miros si-n privire tot nectarul florilor, de pe muntii josi si mijlocii ai Harghitei; 

Dupa ce am cunoscut oameni care omoara timpul, frumos si sanatos, in gospodariile lor de la munte;

Dupa ce am luat pranzul in natura, la mare altitudine, intr-o cabanuta asezata razlet pe un pinten montan, unde am ajuns cu masinile de teren, a venit si momentul mult asteptat toata ziua, observarea ursilor, la Observatorul de ursi din Tusnad.

 

Cum a fost la Observatorul de ursi?

Este ora 18:15. Am ajuns la locul in care parcam autorulota, pentru a merge la Observatorul de ursi. 

Aici mai asteapta lume, adulti si copii, care si-au rezervat, din timp, locul la Observatorul de ursi.

De la parcare, mai avem aproximativ 300 de metri, de mers pe jos, prin padure, pana la Observator.

Copiii si doamnele mai in varsta, urca in masina de teren. Noi mergem pe jos, ca nu e mare distanta.

• 

• 

Pe cat de mica e distanta pana acolo, pe atat de mari si coplesitoare sunt emotiile noastre, in legatura cu momentul intalnirii cu ursii…

Ni se spune sa facem liniste deplina, sa mergem adunati, sa calcam atent si sa ne uitam in jur. Ma intreb, oare mai suntem pe pământul nostru, al oamenilor, sau e pământul lor, al ursilor bruni?

Ma gandesc ca ursii nu au ceas de mana, dar au ceas biologic si  foamea de stavilit. Mi-e teama sa nu ne intalnim cu ei, inainte sa intram in observator…

Se aud foșnete in pădure, ceea ce ma face sa cred ca și ei se pregătesc pentru marea întâlnire.

Mai avem 200 de metri pana la Observatorul de ursi. Oare cum arată adăpostul??!!…

In grup e liniște pentru ca așa ni s-a indicat sa fie, dar nu cred ca doar asta e motivul… In aer se simte miros de teama, impletita cu curiozitate.

Ups! Masina de teren  care conduce grupul, s-a oprit. Ni se fac semne sa inaintam, fara sa ne oprim si fara sa privim insistent, in stanga… O, nu… nu-mi spune ca e el, ursul?

…Ba da, e el, la nici 50 de metri distanta de noi…ne priveste fix. E curios si are urechile ridicate, ca si cand ar fi in alerta. Nu stie daca sa stea sau sa vina, daca sa fuga sa sa ne iasa in cale. Calcam iute si mult mai tacuti decat pana la acest moment.

Se aude intrebarea: cat mai avem pana la Observator??

Ghidul raspunde: „- 100 de metri.”

Hmm…100 de metri… nu stiu daca e mult sau putin, dar ard de nerabdare sa ajungem. Traiesc o senzatie unica, alcatuita din curiozitate maxima si dorinta de a fi la adapost…. Oare chiar vom fi la adapost?

Mai facem cativa pasi si zaresc adapostul. As vrea sa o rup la fuga catre el, dar imi aduc aminte ca suntem acasa la ei, la ursi… da, padurea e casa lor, fara niciun dubiu.

In sfarsit, intram in Observatorul de ursi. Asteptam sa fie trase obloanele de lemn, ne ocupam locurile si ne uitam in jur. Pot spune ca adapostul e sigur. 

Ma uit la Bog… Pe chip, i se citeste teama, dar si curiozitatea. Cu siguranta aceeasi expresie e prezenta si pe fata mea…

In liniste, asteptam sa apara ursul. Se vad cum se misca tufele, cand deodata, apare ursul, chiar mai repede decat ma asteptam.

Ni se spune ca e chiar ursul care ne-a întâmpinat la venire. Acum avem ocazia sa-l examinam, fara frica  si sa-l privim in ochi, pentru ca el nu ne vede, prin geamurile speciale.

Suntem incantati sa vedem un animal atât de mare și somptuos, in habitatul lui. Un animal despre care omul, in mod obisnuit, citeste doar in carti, aude mituri si pe care il vede la televizor sau pe internet…

Intre timp, apare si al doilea urs. Dupa o mica tensiune intre cei doi, primul venit ii cedeaza locul.

Sunt animale teritoriale, care isi impun suprematia si isi disputa locul, dar au si preferinte, drept dovada ca al treilea urs care a venit la observator, a fost acceptat de cel de-al doilea urs.

Primul urs nu a plecat departe. Se afla prin preajma, dar nu indrazneste sa se apropie de cei doi ursi veniti ulterior, care pare ca se inteleg. El ii priveste timid, de la distanță, ramanand in alerta si adulmecand inspre noi… nu exista niciun dubiu ca el stie ca suntem in observator…

Am impresia pentru cateva clipe ca ma aflu intr-o sala de Cinema 7D, dar imi dau seama rapid, ca traiesc momentul acesta in realitate.

Au trecut apoape 2 ore de cand am venit la Observatorul de ursi, din Tusnad si deja ne-am acomodat cu ursii. Ne-am relaxat si chiar ne bucuram, pe deplin, de prezenta lor si a unei vulpi curajoase, care se tot plimba prin preajma, sperand sa ii ramana ceva, din festinul lor.

 Nimic nu pare sa ne mai surprinda, cand deodata se lasa o liniște inmormantala…Unul dintre ursi se ridica in picioare…

Avem ocazia sa vedem aceasta creatura mareata, robusta, cu privire inteligenta si minte agera, in toata splendoarea ei…

Ce mici suntem noi, oamenii…

Cezara,

Jurnal de rulota.