Cu rulota off camping, fara voie, la Vatra Dornei si la Colibita. Drumetie la Tinovul Mare- Poiana Stampei

Am ajuns sa stam cu rulota off camping, fara voie, la Vatra Dornei si la Colibita.

Prima parte a acestei  pagini din Jurnalul de rulota, am scris-o sambata seara, 12.05.2018, stand la gura sobei din rulota, la o sosea distanta de malul Lacului Colibita. Afara erau doar 9 grade Celsius, in ciuda temperaturilor de 25 de grade, din timpul zilei de sambata.

Restul articolului l-am finalizat acasa, dupa ce s-a scuturat si ultimul fir de praf de pe cauciucuri, adus de la Colibita.

Cu rulota la Vatra Dornei

Am inceput calatoria din nou vineri seara, plecand spre Vatra Dornei in ideea de a sta intr-un camping, care s-a dovedit a fi inca inchis.

Am tinut sa tragem neaparat in camping din doua motive: in primul rand ca el, conducatorul rulotei, avea de lucrat tot weekendul pentru serviciu si in al doilea rand pentru ca ne-am propus sa vizitam Rezervatia Naturala Tinovul Mare, din Poiana Stampei si am fi vrut sa lasam rulota in siguranta, pe timpul drumetiei.

Cum aproape ca batea ceasul de miezul noptii, am fost nevoiti sa gasim un loc in care sa parcam si sa ne odihnim.

Am facut o tura rapida de centrul statiunii Vatra Dornei si ne-am gasit un loc de parcare, langa parcul central. Am beneficiat iar de o curte faina, scaldata intr o lumina difuza de lampadar si de o banca, chiar la intrarea in rulota.

Ba mai mult, masina politiei a supravegheat zona, si la un moment dat, insusi Superman(Bog cu pijamaua lui formidabila) a mers si le-a explicat situatia. Le-a zis ca am intentionat sa campam intr-un camping care este inchis si ca am ales aceasta zona din motive de siguranta.

Politistii au fost foarte amabili, au spus ca parcarea este publica si ca putem ramane, drept pentru care am intrat in CUB si ne-am pregatit de culcare.

Sambata dimineata am incercat sa ne tinem de partea urmatoare din plan si am plecat cu rulota la Tinovul Mare, urmand ca mai apoi sa mergem intr-un camping la Colibita.

Cu rulota la Rezervatia Naturala Tinovul Mare, Poiana Stampei.

Rezervatia Naturala Tinovul Mare este cea mai mare rezervatie de turba(mlastina), din Romania. Este un loc pe care l-am descoperit la sfarsitul primului an de facultate, cand am mers in practica de specialitate.

Daca vrei sa vizitezi arealul, trebuie sa stii de la inceput ca traseul se parcurge la picior. Desi este un loc de pe urma caruia nu se castiga nimic, surprinzator, el este amenajat si intretinut de primarie, atat cat sa nu te scoata din atmosfera de basm pe care o creeaza mediul in sine.

Desi mai fusesm aici inca o data, imediat ce am pasit pe poteca de lemn  am avut senzatia ca am patruns intr-o poveste.

Padurea cu copaci inalti, ce se avanta spre cer in cautarea luminii, vegetatia ce acopera cu un covor pufos  pamantul, mirosul de sol reavan si umed si linistea ce iti rasuna in urechi, te invita la o intalnire cu tine, cu propriile ganduri si te face sa te gandesti la origini.

E o atmosfera demna de Alice in tara minunilor, ce iti starneste curiozitatea si setea de cunoastere. De aceea tin sa clasez Rezervatia Tinovul Mare sau Turbaria Poiana Stampei, cum mai e denumita, ca fiind unul din locurile cele mai deosebite de la noi din tara.

Am ajuns aici din portiunea de drum E85, de la finele localitatii Poiana Stampei.

Daca vrei sa faci aceasta drumetie, cu siguranta nu ai cum sa  ratezi panoul din E 85, care te indruma la o portita de lemn, de la drum, pe care trebuie sa patrunzi(la picior), ca mai apoi in 5 minute de mers pe jos, dupa ce ai trecut un podet peste raul Dorna, sa ajungi la intrarea in tinov(mlastina oligotrofa).

Traseul e de aproximativ 1 h(dus-intors), de mers prin padure.

Pe marginea drumului E 85, in dreptul panourilor este si un refugiu, parcare, unde poti sa-ti lasi masina, pentru ca asa cum am mentionat, nu poti vizita Tinovul Mare decat la picior.

Avand in vedere ca noi in urma masinii aveam si rulota, am preferat sa nu o lasam pe marginea drumului, desi era permis. Ne-am invartit in zona si am vazut intr-o curte de vis-à-vis o localnica harnica si amabila, care ne-a permis sa lasam rulota in curte, in schimbul unei mici atentii(10 lei).

Lasand ansamblu masina+rulota in siguranta, in curtea doamnei, a ramas si parcarea goala pentru alti turisti, avand in vedere ca la intoarcerea din drumetie erau deja parcate alte doua masini si in tinov ne-am intalnit cu inca 6 persoane.

Dupe ce am facut un picnic in tinov, pe o altfel de bancuta, ne-am intors in curtea localnicei, am luat masina si rulota si am plecat la Colibita, sa cautam un camping.

 

Cu rulota la Colibita

Colibita, denumita si marea de la munte, este intr-adevar locul in care ti se mai alina dorul de mare. E locul in care soarele arde mai bland si adierea curentilor montani iti indulceste bronzul.

Colibita e o localitate aflata in plin proces de dezvoltare si amenajare. Drumurile sunt foarte inguste si momentan foarte sparte(cu exceptia drumului de intrare in localitate si a unor portiuni din soseaua principala), dar se lucreaza la ele din plin. Din cauza amenajarilor care se fac la infrastructura rutiera, nu am reusit sa ajungem in campingul ce aparea pe harta.

De asemenea, nici nu am putut cobora cu rulota pana pe malul lacului, in curtile destinate camparii, dat fiind faptul ca masina noastra nu are tractiune 4X4. Nu am vrut sa repetam din experientele anterioare si sa riscam sa ramanem impotmoliti.

Dupa ce am cautat 2 h un loc de campare, obositi si agitati, ne-am resemnat ca nu avem unde parca nici off, dar nici in camping si ne-am hotarat sa luam o pauza de masa.

Am oprit la Pensiunea Arinis, pentru ca detinea o parcare mai generoasa. In timp ce am stat la masa, l-am intrebat pe proprietar daca stie un loc unde am putea innopta. Daca va gandeati ca au disparut oamenii de treaba de pe fata pamantului, aflati ca domnul in cauza, desi are trafic la local, ne-a invitat sa dormim gratuit, in parcarea proprie de vis-à-vis de restaurant, fara sa pretinda un leut.

Ce e drept, pe parcursul sederii, sambata si duminica am facut consumatie de placere, la pensiunea dumnealui.

Lacul Colibita e atat de frumos, ca iti bucura ochii de oriunde l-ai privi. Noi am fost bucurosi ca am gasit un loc cu priveliste, in care sa innoptam fara sa incurcam.

Duminica dimineata ne-am luat fotoliile si masuta plianta, cafeaua si ceva merinde si am coborat pret de cateva ore, chiar pe malul lacului, pe terenul domnului, unde mai erau cateva autorulote.

In timp ce ne plimbam pe malul Lacului Colibita, Superman-ul meu a disparut pentru cateva clipe…
Pentru ca Superman nu are niciodata vacanta, a plecat intr-o noua misiune.

Unde credeti ca a ajuns? … La finalul unei petreceri a burlacitelor, venite la Colibita cu autorulota!!
Superman le-a dus autorulota de pe drumuri pietruite pe sosele asfaltate.

Drept multumire ca misiunea a fost indeplinita, burlacitele au vrut sa imortalizeze momentul!

…Am mai spus eu ca rulota noastra, chiar ne aduce oameni faini in preajma!

Ps: Zile faine si calatorii placute va dorim!

Sfat: Nu va aventurati cu rulota pe partea stanga a lacului, decat daca vreti emotii si adrenalina! Noi am avut „norocul” de a ne intalni in cea mai stransa curba cu o masina de tonaj, care ferindu-se de noi, a zgariat parapetul.