Iesire cu rulota off-camping, mai ceva ca in camping, pe Valea Ilvei

Astazi e o zi perfecta pentru scris. Sesiunea s-a terminat, afara ploua linistitor de bine, iar noi avem o frumoasa si neimpartasita amintire, despre o iesire cu rulota off-camping, mai ceva ca in camping.

E vorba despre prima noastra iesire organizata, cu rulota, despre care am aflat pe Facebook, prin intermediul unuia din grupurile de rulotism, din care facem parte. Da, Facebookul asta mai face si lucruri bune…

Desi in ziua cu intalnirea despre care va voi povesti, facusem un drum foarte lung de la Cluj la Iasi, pentru un interviu cu final fericit(vezi articolul Am ramas fara job. Ce fac acum?), ne-am decis ca seara sa onoram promisiunea, facand cale intoarsa de la Iasi, pana la Lunca Bradului(Mures).

Astfel, cu ajutorul coordonatelor distribuite de rulotistii care au ajuns acolo deja, am nimerit intr-o seara de vineri, pe la 22:20, intr-o poienita de pe Valea Ilvei, Mures, pe pana de cauciuc.

A fost aproape un blind travel- din cauza intunericului si a drumului necunoscut, finalizata cu aproape un blind date, la propriu, avand in vedere ca am facut cunostinta cu colegii nostri, la lumina farurilor.

Imediat ce am ajuns la locul stabilit, cei mai nocturni si vanjosi barbati ne-au gasit imediat un loc de campare si ne-au ajutat sa ne acomodam.

Am despachetat pe fuga, moment in care abia atunci am observat de fapt ca avem pana, intamplare ideala de altfel.
Ca orice femeie, mi-as fi facut 1000 de idei demne de filmele de groaza, daca am fi realizat asta, pe parcursul drumului forestier pe care l-am strabatut in noapte, timp de vre-o 20 de minute, pana sa ajungem la locatie. Mai ales ca in tot acest timp, in spatele nostru a mers incet, un autoturism care a avut nenumarate ocazii sa ne depaseasca…
Acum ma amuz, dar daca corelam toate aceste asptecte la acel moment, cu siguranta m-as fi simtit ca in Jeepers Creepers sau ceva de genul…

Am pus masina pe cric, am scos scaunele pliante si ne-am alaturat celorlalti, care erau adunati in jurul focului de tabara, care lumina centrul poienitei.

 

Am luat cate un loc si am inceput sa dibuiesc chipuri. Unele mai cunoscute decat altele, desigur din profilurile de facebook.

Stand in scaun, in jurul focului, auzeam susurul apei si fosnetul copacilor. Am facut atunci legatura ca era apa Muresului, care a fugit o buna bucata de drum pe langa noi, apoi ne-a intrecut si ne-a condus la locul intalnirii.

Stand in scaun, pe cerul jos, se schitau contururi de copaci, iar pe cerul inalt strajuia tantosa, luna.

Dupa miezul noptii am plecat la culcare, in intampinarea zilei ce urma sa vina si sa ne arate imprejurimile locurilor si oamenii .

O data ce soarele a rasait, am descoperit ca ne aflam intr-o minunata poiana cu ferigi, marginita de 2 fire de apa.

Mai mult decat atat, ne-am trezit cu rulota(CUB-ul), intre multe case plimbarete, cu locuitori si mai plimbareti.

Am depistat ca toti vecinii sunt foarte sociabili si ca sunt pusi mereu, pe a oferi ajutor. De la ei am adunat informatii utile, in ceea ce priveste rulota pe care desi o avem de 10 luni, inca mai avem multe de invatat despre ea.

Tot ei ne-au pus la masa, conform traditiei si ne-au oferit ocazia sa mancam bucate ardelenesti. Eu m-am bucurat de Balmos(care a devenit una dintre mancarurile mele preferate) si Supa de salata verde, iar Bog a mancat Gulas la ceaun.

Pe parcursul zilei s-au tot adunat rulote. Ograda s-a umplut de copii, care ne-au facut sa fim si mai fericiti.

Oamenii astia multi si frumosi, au trait in armonie deplina cu natura. Ei ne-au adus intr-un minunat loc off-camping, unde ne-am simtit mai ceva ca in camping. Un loc in care ne-am bucurat de ordine si dispciplina, fara sa fie impusa in vre-un fel…

Locul nostru de intalnire, al tuturor, era in “centrul satului”. Un fel de Poiana lui Iocan din romanul Morometii ce ne-a alaturat in ganduri, glume si povesti.

“-Eu ma duc in oras, mi-a zis Bog, in timp ce trebaluiam prin fata casei mergatoare.
Mi-am aruncat privirea catre el si l-am vazut in „hainele de curat”.
-Asteapta sa fac repede o lista cu ce ar mai trebui cumparat, am zis eu, gandindu-ma ca pleaca in primul oras, cu vre-un vecin.
M-a privit amuzat si a continut:
-Eu merg aici, in centru;  aratand spre locul aflat la cel mult 20 m distanta de rulota, unde se aduna ziua-lumea la sfada si la gatit bucate si noaptea-la focul de tabara.
Mi-am dat seama atunci, ca se refera la faptul ca „pleaca in sat”… in satul nostru de weekend. Un sat atipic, fara doamne ce se uita peste gard, ca sa aiba ce povesti despre capra vecinului… Un sat cu oameni veseli, iubitori de natura si de alti oameni.

Mai marii satului ne-au potrivit rulota cum nu se putea mai bine, langa o familie ce ne-a intrat iute la suflet, cu doua minuni de mini-vecini, ce ne-au inveselit zilele. Cu ei am iesit cu bicicletele, am iesit la alergat in Parcul National Calimani, am luat masa si am stat ascunsi de ploaie, am povestit neincetat si inca mai povestim…pe facebook.

In iesirea aceasta cu rulota, am facut prima mea baie intr-o cada construita de natura, sapata de apa raului- in piatra;

Am baut cafea pe malul raului, printre ferigi;

….Am cunoscut oameni multi si frumosi, langa care ne-am simtit ca intr-o mare familie.

In aceasta iesire off-camping cu rulota, ne-am simtit mai ceva ca in camping.

 

Pe aceasta cale, multumim Rulotistilor din Ardeal si naturii.