• Mail :   contact @ jurnalderulota.ro
Menu

Carnavalul de la Venetia, un eveniment la care ar trebui sa participi macar o data in viata

Articolul acesta este despre Carnavalul de la Venetia, un eveniment la care ar trebui sa participi macar o data in viata.

 

Mi-e gandul doar la Venetia cea colorata si surprinzatoare…La Italia, care la fel ca prima data, m-a surprins cu frumusetea ei si m-a facut sa fiu nerabdatoare sa am ocazia, sa o descoper din nou.

Lasand la o parte datele pe care le stii deja de pe on-line despre acest eveniment, in acest articol am scris despre cum am simtit noi, Carnavalul de la Venetia.

Scriu astazi in Jurnalul de rulota, despre un vis care a asteptat momentul implinirii, ani la rand, in jurnalul adolescentei.

Un vis care astazi, este un vis implinit, cu ocazia implinirii unui vis al maturitatii si al libertatii, mult mai mare, si anume visul de a avea o autorulota.

Nu ne-am gandit nicio clipa ca vom ajunge la Carnavalul de la Venetia, si cu atat mai putin, nu am crezut ca vom vedea Cranavalul de la Venetia, cu autorulota noastra.

Venetia cu Carnavalul ei, a venit ca o frumoasa surpriza a vietii, pentru noi. Ca o incurajare si confirmare ca cel mai important lucru e sa visezi si sa doresti cu ardoare, pentru ca lucrurile sa se intample, chiar si atunci cand te astepti mai putin.

Venetia a venit ca un stop din toata agitatia ultimelor luni, in care am visat si am planuit calatoria in Italia, care a avut un final mega-fericit. A fost ca si cum cineva si-a propus sa ne faca cea mai tare surpriza, a pocnit din degete si s-a indeplinit.

Cand Carnavalul de la Venetia se transforma din vis in realitate.

Daca in urma cu 2-3 ani visam la o rulota, astazi avem autorulota noastra si cu ea am ajuns la Carnavalul de la Venetia, visul adolescentei mele.

Cea mai tare chestie a fost ca am ajuns, cum as fi spus odinioara, nepregtita, la un eveniment atat de visat si de dorit, de ani buni.

Desi mi-as fi dorit sa am un costum pentru carnaval sau cel putin haine deosebite, cum vizita la Venetia a aparut in ultimul moment al calatoriei noastre, nu am mai pierdut timp cu alte aspecte si am fugit sa ne bucuram de Carnavalul de la Venetia, fara prea multe pregatiri…

Atat de entuziasmati am fost de faptul ca mergem la carnaval, incat nu am realizat ca aparatul foto este descarcat.

Astfel, am avut de ales: sa stam la locul de campare, sa incarcam bateria camerei foto sau sa ne bucuram de Venetia, imbracata in straie de sarbatoare.

Normal ca am ales a doua varianta, drept pentru care a trebuit sa ne adaptam: am facut poze cu telefonul, pe timp de  zi.

   

Abia la lasatul serii, cand ne-am hotarat sa ne relaxam putin picioarele calatoare, prin Venetia, am intrat intr-un local micut si intim, de pe una din miile de stradute intortocheate, unde am comandat cate o cafea si cate un vin fiert(vin brule, cum era trecut in meniu) timp in care am incarcat bateria aparatului foto.

 

Cred ca asta ne-a si invatat calatoritul liber: sa renuntam la detaliile care ne aglomereaza viata si sa traim fericiti, clipa.

Carnavalul de la Venetia

Culorile vietii ar trebui sa le vedem oriunde si oricand, dar la Venetia, mai ales pe perioada carnavalului, viata are o culoare aparte.

  

De la sosirea in autogara din Venentia, a fost nevoie doar de o straduta ca sa ajungem la primul pod si inca de doua stradute pana la prima masca si primul costum.

   

Imi aduc aminte ca am scos tremurand, telefonul din buzunar. Cu lacrimi in ochi am fotografiat costumul, inghitindu-mi plansul…ani la rand, am urmarit carnavalul, doar on-line.

Ai idee cum e sa fotografiezi si sa fii printre mastile si costumele pe care an de an, le-ai vazut doar in poze, pe care le-ai rasfoit iar si iar?

Am strabatut toata Venetia, am fotografiat fiecare costum care mi-a trecut prin fata ochilor si am cautat costume noi, straduta dupa straduta.

Dupa parada costumelor si a mastilor din centru, la lasatul serii, personajele s-au retras in cafenelele luxoase, din Piata San Marco, unde s-au pozitionat la mese si s-au lasat admirati si fotografiati de catre turistii si fotografii veniti de la mare distanta.

 

Desi mai vazusem Venetia de 2 ori, pe timp de zi, Venetia pe timp de noapte, alaturi de persoana iubita, se vede intr-un mare fel…

Daca pe timp de zi, turistii cu aerul lor modern, te scot din peisajul autentic, la lasatul intunericului, situatia e cu totul diferita.

Strazile supraaglomerate, devin pustii, iar caile destul  de usor de parcurs pe zi, noaptea par mai greu de dibuit.

         

Ai idee cum se simte Venetia, in timpul carnavalului, la ceas de noapte?

Cand seara se asterne peste Venetia, aceasta isi pune masca, vremurilor apuse.

Venetia la lasatul serii, are un aer misterios de curtezana. Iti da fiori reci, te imbie si te indeamna sa ramai. Ai vrea sa stai, dar ceva iti spune totusi, sa iti tii calea.

      

Din loc in loc, in penumbra unui felinar, si-a facut aparitia cate un costum si o masca, ce animau peisajele urbane, vechi. In acelasi timp cu ele, aparea si o curiozitate imensa, despre cel sau cea de sub costum, despre unde se duce si ce urmeaza sa faca.

Ceva te impingea parca, sa urmaresti personajul pe stradutele care deveneau tot mai inguste si mai intortocheate, ca un labirint…

            

Sub masca de la Venetia poti fi cine vrei tu, fara sa conteaze varsta, sexul sau cat de diferit esti de fapt.

Sub masca de la Venetia te simti asa cum ar trebui sa te simti oricand si oriunde.

Sub masca de la Venetia poti fi tu, cel care nu esti, din cauza societatii, a cotidianului, a trendului etc.

Mai mult, esti admirat si fotografiat. Te poti opri in loc, pentru cateva clipe, pentru a satisface curiozitatea trecatorilor, a fotografilor si a celor care vor sa iti rapeasca o privire sau o fotografie.

Am vazut costume care reprezentau opulenta. Chiar si costume vii si colorate, ce intruchipau natura si pofta de viata…

Erau si costume care puneau in evidenta o tristete perfecta. Nu transmiteau nimic desi erau de o frumusete aparte. Erau remarcabile, dar parca se doreau a fi trecute cu vederea.

Am vazut si costume noi pe trupuri vechi, ce imbracau suflete vesnic tinere.

   

Ne-am plimbat asa, pe strazi, o buna bucata de timp, cand ne-am dat seama ca e aproape de miezul noptii si ca ar fi timpul sa mergem la autogara, sa luam autobuzul catre locul de campare.

 

Cu autorulota la Carnavalul de la Venetia

Nu am stat intr-un camping, asa cum v-ati fi asteptat. Am stat intr-un parc pentru rulote si autorulote, cu conditii cel putin la fel de bune, ca in multe din campingurile din Romania.

  

O noapte in Parcul de rulote si autorulote, San Giuliano- Venice, a costat 20 euro(pret pentru cetateni straini)/ 2 persoane, fara curent electric(noi nu am avut nevoie, pentru ca avem doua baterii dedicate, care ne-au tinut toata saptamana).

Desi am fi putut ajunge in Venetia si pe calea apei, am ales autobuzul. Autobuzele si tramvaiele circula non-stop, pe cand ambarcatiunile au program limitat, pana la ora 18:00.

Autobuzul costa 3 euro/calatorie/ persoana, iar tramvaiele 1,5 euro/calatorie/persoana.

Statia de autobuz pentru Venetia se afla la 5 minute de mers pe jos, de parcul in care am campat, iar cu autobuzul sau tramvaiul pana in Venetia, faci doar 10 minute de la  Caravan Park San Giuliano.

A fost varianta numai buna, pentru o oprire de o noapte, fiind aflati in trecere. Nu a costat foarte mult si ne-am bucurat de linistea din afara orasului!

La carnavalul de la Venetia a fost mai frumos decat mi-am imaginat…a fost mai mult ca perfect….

 

 

 

 

Ajutati-ne sa ne facem cunoscuti!

0 Comments

Leave A Comment

Your email address will not be published.

Imprastie fila de jurnal!