• Mail :   contact @ jurnalderulota.ro
Menu

" A super cool template for bloggers, photographers and travelers "

Cu rulota la Izvorul Muntelui, Bicaz

De data aceasta am plecat pe fuga vineri seara, din Iasi catre Bicaz.

08.09.2017- Sf. Maria, dupa programul de la serviciu, am luat tot ce am apucat din frigider. Am adunat inclusiv cele 4 felii de paine pe care le aveam in casa, evitand sa mai facem cumparaturi pentru ca entuziasmul face ca orice oprire sau intarziere, sa para o vesnicie, insa am sunat la ai mei sa ne ajute cu asta, ca noi doar sa le luam si sa plecam la drum, mai departe, catre Lacul Izvorul Muntelui. Acasa nu ne asteptau doar cumparaturile ci si mama, care ardea de nerabdare, cu bagajul facut de 3 h.

Cine ar fi crezut ca ne va insoti singura, fara tata, care a incercat doar o data experienta cu rulota si de atunci prefera sa doarma in patul lui, fara prea multe explicatii??
Am plecat din Pascani pe intuneric, la insistentele lui Bogdan. Eu una as fi plecat dimineata, pentru ca nu mai plecasem pe noapte pana acum, insa de undeva trebuia sa inceapa si asta…

Am plecat catre Bicaz, dusa de incantarea companionilor, nestiind unde vom innopta mai exact, pentru ca la ora aceea, clar nu am fi putut cauta un loc definitiv de campare.
In Piatra Neamt am vizitat niste buni prieteni, care ne-au ospatat frumos si care au fost foarte incantati de vizita noastra nocturna, iar apoi am plecat mai departe.

Drumul liber si frumos serpuit, ne-a condus in intunericul bezna, din care se zarea rulota noastra, cu multe beculete, ca un mic OZN.
Ne-am hotart sa incercam sa dormim in port, daca o sa ni se permita, ca apoi sambata dimineata la prima ora, sa cautam un loc de campare, unde sa stam pana in seara asta (aprops suntem inca pe drum si ne intoarcem acasa).

Coborand in Port la Bicaz, am zarit cateva autorulote, semn ca avem o sansa sa innoptam acolo, dorinta care s-a implinit imediat dupa ce a aparut un barman foarte de gasca, care ne-a ajutat cu cateva sfaturi in privinta locului de parcare.

Intre timp s-a facut 12 noaptea si am descoperit ca restaurantul din parcarea cu campingul de casute, este deschis non-stop, lucru bine de stiut in cazul in care ajungeti vre-odata in zona.
Ne-am asezat la masa, noi trei si un catel, catelul de Bicaz care sta la masa, pe scaun, ca tot „omul”.

Ne-am luat ceva rece de baut si ne-am bucurat de liniste, de intuneric, de luna in descrestere si de stele… pana pe la 1 noaptea, cand ne am retras in rulota, adormind destul de repede, in pofida diversitatii muzicale ce se auzea de la cabanele de pe malul lacului si a solo-ului  unui tip aburit, care parca descoperise pentru prima data microfonul.
Este a 3a iesire cu rulota si primul weekend in care chiar m-am odihnit. Sa nu credeti ca daca am asteptat rulota timp de 2 ani, ne e foarte simplu sa ne acomodam si ca nu ne ajunge oboseala.

Am dormit bustean , iar pe la 7 si 15 a avut loc adevarata desteptare, cand o data iesiti din rulota, am fost inviorati de aerul rece si de ceata ce se ridica incet, dar sigur, de pe lac.

Peisajul a fost insotit de cafeaua pe care am baut-o pe terasa restaurantului, timp in care ne-am bucurat si de natura.


Din momentul in care am plecat din port, ne a luat cam 1h sa gasim un loc de campare. La un moment dat am ajuns  chiar si in curtea cladirii Facultatii de Biologie, de la Universatea Al. Ioan Cuza. Am tot cautat, cand deodata, ajunsi in dreptul satului Buhalnita, de pe un pod vechi alcatuit din lespezi de piatra, am zarit un loc promitator.

Am trecut pe sub pod si pe la 9:30 eram deja campati pe malul Lacului Izvorul Muntelui.

O priveleste de nedescris, un loc mai frumos decat cel vizualizat de acasa, cu o expozitie ce ne oferea in fata, vedere la Muntele Ceahlau, cu varful Toaca, direct de pe plaja populata a lacului.
Am fost bucuroasa sa avem vecini, pentru ca v-am mai spus ca inca nu mi-e comod 100%, sa fim singuri la lasarea intunericului. Cred ca mi se trage din copilarie, de la numeroasele povesti de adormit copiii.

La inceput, vecinii nostri pareau foarte distractivi, insa au dovedit mai tarziu ca sunt extreme de galagiosi, cu un limbaj foarte deochiat si colorat. Au ascultat piese tarafo-balcanice, unele dintre ele consecrate deja(cum ar fi „orice mi s-ar intampla”) ,iar altele mai putin cunoscute, cu niste onomatopee si indemnuri pe care nu le-am deslusit („da-i,da-i, da-i”), insa promit sa caut si sa ma documentez, ca poate le prind firul pana la urma. La un moment dat, au intonat o fraza din care am dedus ca ar vrea sa dam volumul muzicii noastre “comerciale” mai la mic, lucru care ne-a facut sa ne conformam doar de dragul momentului.

 

 

La lasarea serii, am facut primul nostru foc de tabara.

Momentul nu a fost organizat din timp si asta a conferit tot deliciul actiunii, deoarece a trebuit sa cautam pe intuneric in albia paraului ce alimenteaza lacul, la lumina frontalei si a lanternei, bustenii pe care ii vazusem pe parcursul zilei. La o vreme am zarit-o pe prietena noastra Raluca, ajunsa nu de mult la locul nostru de campare, cum cara pe umar un trunchi de copac cat ea de inalt.
Stand pe salteaua gonflabila, imbracati cu geci de iarna si privind peste foc, la 13 grade cat arata termometrul celor de la Samsung, am privit cum luna s-a aratat iute de dupa munti si nori, aducandu-ne un plus de lumina si culoare.
Pe la 23:30 am mers cu totii la culcare, alungati de frig si umezeala. Eu insa m-am asezat sa scriu,tot la masuta de la geam, la lumina lunii, care facea tot tabloul in bezna de afara si a laptopului… A fost poate cel mai placut moment al serii, cand eu si cu mine, ne-am uitat la poze si am facut si prima postare pe pagina JURNAL DE RULOTA.
Astazi de dimineata, m-am trezit si am constatat ca am dormit atat de bine incat am crezut ca sunt acasa, in patul meu drag, unde intunericul pare mult mai prietenos… O fi semn ca ma obisnuiesc cu viata de rulotist…

Am facut o cafea, am fiert oua si am mancat paine prajita cu unt si dulceata(asta cred ca va ramane traditia rulotei, un fel de paine cu sare la romani, un soi de atractie a diminetii).

Ne-am relaxat in liniste si pace, deoarece au plecat cu totii, inclusiv pescarii care s-au tot perindat in ziua si in noaptea anterioara.

Am stat la plaja, ne am bucurat de soare si apa si am plecat cu parere de rau spre casa.
Ne dorim o vacanta mai lunga, sa fim plecati intr-un loc in care sa stam linistiti si sa simtim fiecare clipa si mai mult decat atat…
Cu impachetatul ne-am mobilizat repede, am strans tot si ne am pregatit fortele pentru a incarca cu pietre o groapa de adancimea unui genunchi de om, plina cu apa, in care era sa ramanem cu rulota la venire, sambata dimineata. Am carat aproximativ 20 de minute pietre, ne-am lucrat bicepsii si tricepsii si am reusit sa trecem cu bine prin groapa, fara sa fim scutiti de emotii.

A fost un weekend minunat, cu mult soare, relaxare, oameni frumosi, mancare buna, toate acestea intr-un alt loc, locul favorit a lui Bogdan de pana acum, ca mie oricum imi place orice loc cu iesire la apa.

Pont:
1)Daca sunteti in trecere cu rulota si cautati loc de dormit sau doriti chiar sa stati cateva zile, acest lucru este posibil gratis, in parcarea din Portul Bicaz. Acolo este si un restaurant deschis non-stop, ce ofera un plus de confort celor care practica off-camping.
2)In locul in care am campat, in localitatea Buhalnita gasiti si un magazin, iar pe plaja este loc pentru toata lumea.
3)Atentie la contrastul de temperatura dintre zi si noapte: ziua 28 grade, iar noaptea 10 grade, din luna septembrie. Sa va luati haine groase.

#Jurnalderulota

Ajutati-ne sa ne facem cunoscuti!

4 Comments

  • Incepator cu rulota - Jurnal de rulota

    […] Cu rulota la Izvorul Muntelui-Bicaz […]

    decembrie 22, 2017 - 8:23 pm Reply
  • Mitică Valentin

    Locuri superbe și deosebite pe care le fac de 11 ani,cam în aceeași ordine,port unde seara încingem un grătar și bem o tuica cu prietenului meu Cristi Pruna,capitan pe vaporașul de agrement. Apoi merg mai departe la Hangu ,o locație la fel că la Buhalnita dar avem o fântână la 20 m mai sus în pădure unde se poate pescui și prietenul meu are o rulota pe un ponton.

    iulie 6, 2018 - 6:07 pm Reply
    • Cezara

      Minunat! Nu putem decat sa ne bucuram, ca impartasim aceleasi locuri! 🙂

      iulie 9, 2018 - 5:12 pm Reply
  • Ce am invatat de cand calatorim - Jurnal de rulota

    […] frica pe care am avut-o insa, a fost frica de intuneric, de care cred ca am scapat cat ai zice Bicaz, la a doua noastra iesire cu rulota, care a avut loc pe malul lacului Izvorul […]

    noiembrie 11, 2018 - 5:40 pm Reply

Leave A Comment

Your email address will not be published.

Imprastie fila de jurnal!