• Mail :   contact @ jurnalderulota.ro
Menu

Incepator cu rulota

Ca orice incepator cu rulota, am avut parte si de provocari. Nepriceperea noastra, in aceasta lume a rulotismului in care nu de mult timp am patruns, s-a vazut inca de la primele noastre iesiri.

Dar cum niciun om nu se naste invatat si nici nu ajungi priceput in vreun domeniu, fara sa treci prin mai multe incercari, am facut tot posibilul sa transformam fiecare intamplare prin care am trecut,  intr-o poveste cu final fericit.

Desi dormitul in cort sau in masina nu ne era deloc strain, prima senzatie cu care am dat piept dupa ce am cumparat rulota, m-a facut sa constientizez intensitatea fricii mele de intuneric si de dormit in spatii deschise si necunoscute.

 

Episodul de la Secu

In prima noastra iesire de exemplu, care a avut loc in imprejurimile Manastirii Secu(Oras Targu Neamt), am fost foarte bucurosi ca am gasit un loc de campat langa rau, aproape de sosea si la doar vre-o 2 km de un magazin-bar. Mai mult decat atat, am prins liber un foisor (cu cos de gunoi langa), in conditiile in care “tot Secu” aburea de gratare, bubuia de muzica, iar masinile stateau una langa alta, de parca au venit impreuna . Nu ne-a venit a crede!!

Nu spun ca nu a fost frumos(mai putin faptul ca era foarte aglomerat, iar niste vecini de peste sosea, au  pus pe foc un cauciuc care scotea un fum tuciuriu, mai ceva ca o locomotiva cu aburi).

A fost o zi frumoasa, petrecuta alaturi de ambele noastre familii. Seara insa, dupa ce toata lumea s-a retras la culcare, am decis sa mai ramanem nitel la foisor, sa ne bucuram de linistea padurii si de susurul apei, in doi.

Lumina difuza proiectata pe noi ca un reflector de spectacol, ne minimiza mult aria ce o puteam acoperi vizual. Era insa destul cat sa-l vad pe el si el doar pe mine, lucru care era perfect pt noi, pentru ca in sfarsit ne puteam bucura fiecare de atentia celuilalt, dupa o zi plina de activitati.

Toata magia aceasta, nu a durat decat vreo 10 minute si a fost spulberta de un tropot de alergat, venit din imediatul intuneric. Am insistat sa intram in rulota atunci, iar Bog, a incercat sa ma convinga sa mai stam, ca cel mai probabil ar putea fi doar un caine.

–Un caine mare si greoi, dar totusi atat de iute, am zis eu??

Au mai fost necesari cativa de “te rog sa intram” si am reusit sa il induplec si sa ne retragem. Cand am ajuns la locul nostru, in rulota, am rasuflat usurata.

De dimineata, desigur, s-au facut tot felul de glume pe seama mea, pana am plecat sa adunam lemne din padurea de pe celalalt mal al raului, unde ce credeti ca am gasit??

… Bineinteles,  un copac cu scoarta zgariata de ghiare de urs…

E frumos sa traiesti fapte din trecut, ce au decurs bine, desi ar fi putut avea o alta intorsatura. Chiar si-asa, mi-am promis ca urmatoarea data, vom fi mai precauti. Cu ocazia aceasta, am cautat si ce trebuie sa stim despre ursi. 

Cu rulota la Lacul Bicaz-Izvorul Muntelui

Despre cum era sa ne scufundam intr-o balta adanca pe care am incercat sa o umlem cu pietre, la Lacul Izvorul Muntelui  , am mai povestit, dar atasez si dovada vie.

Cu rulota la Stanca Costesti- „Marea Moldovei”

De povestit, am mai povestit si despre cum am ramas impotmoliti in nisipul de la Stanca Costesti, “Marea Moldovei”, de unde nu credeam ca vom mai iesi fara un utilaj special, dar am fost ajutati de “doua maini de oameni” cu care am si petrecut, la lasarea serii.

 

Inafara de cele mentionate mai sus, ne-am mai confruntat si cu altele:

-drumurile rele si inguste;

-locatiile off road accesibile, greu de gasit;

-campingurile scumpe;

-insusi faptul ca nu ai totul de-a gata, si ca sunt necesare pregatiri anterioare si ulterioare, oricarei actiuni.

Toate acestea insa, pentru noi, nu fac decat diferenta… diferenta dintre a avea o iesire ca toate celelalte si o iesire plina de imprevizibil, in care lasi natura si superbitatea locurilor sa te surprinda.

Multitudinea de parti si de sentimente frumoase date de calatoritul cu rulota, fac din micile impedimente, deliciul clipelor.

In anul ce aproape ca bate la usa, planuim o vacanta mai lunga cu rulota, care deja devine ca o obsesie frumoasa, pentru noi.

Pe langa asta, mai indraznim sa ne imaginam cum ar fi daca intr-o zi, vom locui intr-o rulota. Parerile celor din jur si glasul societatii ne mai ciupesc din cand in cand de cate un brat, si ne aduc aminte unde ne aflam… Si totusi, nu se stie niciodata!!

Ajutati-ne sa ne facem cunoscuti!

YOU MIGHT ALSO LIKE

1 Comment

Leave A Comment

Your email address will not be published.

Imprastie fila de jurnal!