Jurnal de rulota e un proiect care s-a impus singur si care a plecat de la dorinta „de a impartasi din experientele noastre, din timpul calatoriilor pe care le vom face cu rulota, cand vom avea una”, spuneam odata.
Proiectul s-a infiripat timid dar sigur, ca sentimentul de iubire, ce incepe cu o privire, continua cu fluturi in stomac si ajunge la dragoste.
Mereu m-a incantat sa am un jurnal, fara sa reusesc dintotdeauna sa inteleg de ce.
Primul meu jurnal a fost un carnetel cu coperta mov sidefat, in care era decupata o inima precum o fereastra, prin care se ivea printesa de pe prima pagina. In fata acestui jurnal, ma asezam adesea in jurul varstei de 6 ani, cand nu stiam sa scriu decat cu litere de tipar, dar asteptam ziua cand il voi putea umple cu cuvinte.
Cativa ani mai tarziu, am cochetat o perioada cu scrisul in oracol, al meu si al vecinilor din copilarie. In aceeasi perioada am descoperit deliciul „scrisorilor de dragoste” si a „cererilor de prietenie”. Da… pe vremea aceea, undeva prin ’97, se cerea prietenia cu pixul si cu hartia si se aproba la fel, in cazul in care destinatarul era discret. In caz opus, radeau toti juniorii de „esecul” tau. Inca de atunci, am inteles ca relatiile cu oamenii, pot fi complicate.
Imediat dupa experienta oracolului si al scrisorilor, m-am intors la carnetelul meu mov, in care scriam doar in zilele in care se intampla ceva deosebit, in fata blocului sau la scoala.
Primul meu jurnal era ferecat cu un lacatel, a carui cheie statea doar la mine. Dupa ceva timp, am realizat ca am un cititor fidel(mama), care il deschidea cu o agrafa de par.
In preadolescenta am scris intr-o agenda in care colegii de scoala, imi lasau amintiri. Am scris desigur „doar lucruri ce se puteau scrie”, tot din cauza cititorului meu fidel, „descuietorul de lacate”, care imi daduse follow si nu stiu cum reusea, dar imi descoperea orice intrare noua, din dosar.
Am scris mesaje ascunse, criptate in versuri de cantec sau de poezie, dar fara rezultat. Cititorul meu care mi-a dat follow chiar si dupa blocuri, in halat si papuci de casa, s-a strecurat si mi-a cunoscut si gasca de prieteni si desigur si pe prietenul meu, de atunci. O vad aievea pe mama, cautandu-ma cu o umbrela in mana, avand ca pretext ploaia ce parea ca se apropie.
In adolescenta, am avut un jurnal galben, cu sclipici auriu. De data aceasta nu l-am mai ascuns, pentru ca nu aveam nici timp si nici chef de lucruri ce au devenit brusc neimportante, in comparatie cu o suferinta adolescentina. Jurnalul galben cu sclipici, l-am aruncat la gunoi, in momentul in care am privit in urma, amuzata de comicul situatiei trecute, care parea ca nu mi-a apartinut vreodata. Am invatat insa, ca sentimentele sunt felurite si datatoare de euforie. Acel jurnal ar fi putut fi lejer un bestseller la categoria beletristica, genul romance. Cititorul meu s-a bucurat insa, de data aceasta, ca am eliberat multitudinea de sentimente, intr-un mod frumos si creativ.
De cand am intalnit iubirea am scris rar pe foaie, pentru ca de atunci am invatat sa scriu pe suflet. Abia cand sentimentele erau prea multe si diverse, revarsau pe paginile vechii agende, cu amintiri.
Astazi, mi-am aliniat gandurile si sentimentele si scriu in Jurnalul de rulota.
Jurnal de rulota este jurnalul unei rulote purtate cu dragoste, in locuri cautate cu mintea si privite cu sufletul…
Jurnalul de rulota este special, pentru ca simt nevoia sa-l las liber, sa-l rasfoiasca cine doreste.
In jurnal de rulota nu stiu exact ce voi scrie, dar astazi cu siguranta stiu de ce scriu.
Jurnal de rulota se va scrie singur, eu doar il voi redacta, iar cititor va fi cine doreste. Semnificatia acestui jurnal ramane sa o descifreze fiecare, dupa bunul plac.
Ps: Agenda cu amintiri o am si acum, dar astazi prefer JURNAL DE RULOTA.
No Comments